Profitand de o dimineata usor insorita pentru sfarsit de octombrie, mi-am adus aminte de cateva poze facute de prietenii mei si am zis ca trebuie sa merg si eu sa vizitez aceasta zona.

Am ajuns cu masina pana la 10 minute de pestera(de la manastire la pestera), pornind din Sinaia, pana la Dichiu si apoi continuand  pe drumul ce inconjoara lacul Bolboci si trecand pe langa Cheile Tatarului.

Chiar daca pe hartie se afla in proces de reabilitare si modernizare, astazi, cu putin noroc din partea staretului, am primit accesul in pestera contra unei taxe de 5 lei.

Pestera este destul de lunga si acum este amenajata modern cu podete si scari interioare si un sistem de iluminare foarte bun. Chiar daca pare gata, am inteles ca mai sunt cateva lucrari ce urmeaza sa fie facute si de aceea nu a fost inca redeschisa (scena metalica pentru spectacole si partea de sonorizare).

Situata la altitudinea de 1600m, intrarea in pestera se deschide sub o stanca impresionanta prin sala ce poarta numele Mihnea Voda, unde este situat si schitul vechi al manastirii. Urmeaza salile Decebal si Sfanta Maria, galeria Apelor si La Raspantie unde se afla si ochiurile de apa numite La Lacuri si se incheie dupa o trecere prin Sala Ursilor(cea mai mare sala a pesterii) cu punctul numit La Altar.